Aceasta este prima întrebare pe care o pun cei încep să descopere lumea orologeriei. De ce ajunge un ceas să coste zeci sau chiar sute de mii de euro? Chiar, cum aşa? Din moment ce un mecanism quartz suficient de precis poate fi fabricat cu costuri de multe ori sub un dolar.

Anul trecut, tatăl meu a fost în vizită la fabrica Glashütte din Germania. În timpul turului, ghidul a strâns tuturor ceasurile Glashütte de la mână. Apoi, uitându-se pe gravura de pe capac, a reuşit să identifice care dintre cei doi gravori a semnat ceasul. Pentru posesori, semnăturile păreau identice. În realitate, ele puteau fi deosebite.

Aşadar răspunsul, în acest caz, nu are de-a face cu precizia. Factorul uman este cel care înnobilează ceasul. Un mecanism atât de fin care poate funcţiona atât de precis timp atât de îndelungat nu poate fi altceva decât o operă de artă.

Şi când începem să privim ceasul ca pe o operă de artă, abia atunci începem să înţelegem de ce unele ceasuri costă atât de mult şi de ce valoarea lor creşte în timp, în loc să scadă. În semn de respect pentru truda investită de manufactura care l-a produs.