Acesta este primul episod dintr-o serie de articole în care ne propunem să facem o clasificare a ceasurilor de mână în funcţie de mecanism. Sperăm ca oricine citeşte aceste articole să poată înţelege modul de funcţionare al unui ceas, să poată distinge între diverse tipuri de mecanisme şi să-şi poată forma o opinie în cunoştinţă de cauză în eventualitatea unei achiziţii.
Primul episod este şi cel mai lung. Explicaţia pentru ceasul mecanic este mai detaliată, pentru că odată înţeleasă, vor fi mult mai uşoare explicaţiile pentru celelalte ceasuri.
Ceasul mecanic
Ceasul, aşa cum a fost inventat el, cu cel mai simplu tip de mecanism. Este cel care trebuie întors de la coroniţă la intervale regulate de timp. Rotirea coroniţei încarcă un arc care apoi transmite puterea din roată în roată, de la roata cea mai mare la roata cea mai mică. O componentă numită “balans” reglează precizia ceasului. Apoi ne putem imagina trei roţi: una mare, care se va roti cel mai încet, una mijlocie şi una mică. Una dintre roţi va contoriza ora, alta minutele şi cea mai mică secundele. Acestea transmit mişcarea sub cadran, unde sunt alte roţi care mişcă acele indicatoare (orar, minutar, secundar).
Asta este tot ce trebuie ştiut. Ar mai trebui menţionate şi rubinele, care au rolul de a micşora uzura şi sunt montate în locurile în care forţa de frecare între două componente metalice ar fi prea mare. Rubinele sunt de fapt diamante industriale aşa că valoarea ceasului nu creşte în funcţie de câte rubine are. Am cunoscut persoane care credeau că un ceas cu 21 de rubine ar trebui să fie mai scump decât unul cu 17. Evident, nu este aşa.
În mare, acesta este principiul pe baza căruia ceasurile mecanice au funcţionat de când s-au inventat şi până acum. În timp mecanismele doar şi-au îmbunătăţit precizia şi au fost miniaturizate. Dacă explicaţia noastră nu este lămuritoare, puteţi vedea videoclipul de mai jos. Are 10 minute şi este filmat în 1949. Este mai bun decât multe din zilele noastre şi după cele 10 minute, nelămurirea va dispărea cu siguranţă.