Aceasta este prima întrebare pe care o pun cei încep să descopere lumea orologeriei. De ce ajunge un ceas să coste zeci sau chiar sute de mii de euro? Chiar, cum aşa? Din moment ce un mecanism quartz suficient de precis poate fi fabricat cu costuri de multe ori sub un dolar.

Anul trecut, tatăl meu a fost în vizită la fabrica Glashütte din Germania. În timpul turului, ghidul a strâns tuturor ceasurile Glashütte de la mână. Apoi, uitându-se pe gravura de pe capac, a reuşit să identifice care dintre cei doi gravori a semnat ceasul. Pentru posesori, semnăturile păreau identice. În realitate, ele puteau fi deosebite.

Aşadar răspunsul, în acest caz, nu are de-a face cu precizia. Factorul uman este cel care înnobilează ceasul. Un mecanism atât de fin care poate funcţiona atât de precis timp atât de îndelungat nu poate fi altceva decât o operă de artă.

Şi când începem să privim ceasul ca pe o operă de artă, abia atunci începem să înţelegem de ce unele ceasuri costă atât de mult şi de ce valoarea lor creşte în timp, în loc să scadă. În semn de respect pentru truda investită de manufactura care l-a produs.

Au trecut multe ceasuri stricate pe la noi, aşa că avem ceva experienţă în ceea ce priveşte tehnicile comune prin care acestea pot fi stricate. Pornim de la premisa că avem un ceas quartz care a rămas fără baterie. Îl ducem la un ceasornicar pentru un schimb de baterie, ce se poate întâmpla rău?

Într-un cuvânt, foarte multe. Această simplă operaţiune poate fi mortală pentru un ceas dacă nu este făcută de cine trebuie. În primul rând, este foarte important modul în care capacul ceasului este desfăcut. Cele fixate prin presare pot fi desfăcute cu ajutorul unei unelte care seamănă cu un cuţit. Dacă ceasornicarnul nu are experienţă, poate zgâria capacul sau carcasa ceasului atunci când forţează. Pentru capacele cu filet, noi folosim două prese speciale cu adaptoare în funcţie de diametrul capacului.

Presupunând că trecem cu bine de prima etapă, schimbul bateriei se face întotdeauna cu penseta sau cu mânuşa. Dacă bateria se plasează direct cu mâna, mecanismul fin al ceasului poate fi influenţat de urme de grăsime, lăsate de degete, care în timp oxidează.

Bun, am făcut aceste două operaţiuni corect şi am scăpat. Nu este chiar aşa, fixarea capacului este pasul în care cei mai mulţi dau greş. Între carcasă şi capac, există o garnitură de cauciuc care asigură etanşeitatea ceasului. Am văzut foarte multe ceasuri cu garnitura strangulată. Acest lucru înseamnă un ceas neetanş iar în acest caz o submersare în apă este fatală.

Aşa că cele mai multe ceasuri ajung la noi după ce “am fost cu el la un ceasornicar, mi-a schimbat bateria şi după două luni ceasul s-a oprit”.

Pe lângă grija pe care o acordăm acestei proceduri, noi am luat decizia de a folosi numai baterii renata. Cel mai bun sfat pe care vi-l putem da este să înlocuiţi bateria ceasului dumneavoastră doar la un ceasornicar în care puteţi avea încredere. Un schimb de baterie nu este atât de simplu pe cât pare.